allvisas.ro

Galileo, sistemul european de geolocație, este activ

Agenția Spațială Europeană a făcut marele anunț, așteptat de ani de zile: sistemul de geolocație Galileo este activ! Ce reprezintă Galileo și de ce este aceasta o știre care să ne intereseze? Galileo reprezintă sistemul european de geolocație, după cum am spus, într-un fel concurent cu binecunoscutul deja GPS (deținut de SUA). Poate fi concurent la prima vedere, dar este de fapt unul complementar, care asigură un plus de precizie locației. De fapt, cu cât mai multe sisteme sunt folosite, cu atât gradul de acuratețe este mai mare.

Cum arată piața
Este important ca să ai un sistem de geolocație al tău, deoarece dacă al celuilalt nu mai funcționează, se strică și nu are capacitatea să îl repare sau pur și simplu îți restricționează accesul – rămâi fără. Hai să admitem că nu se poate pune problema de așa ceva. Atunci – dincolo de gradul de acuratețe – de ce este important Galileo? Înainte de a veni cu răspunsul, trebuie făcute precizări legate de “piața” acestor sisteme. Așadar, există următoarele:
GPS (SUA): precizie 15 metri (public) și 10 metri (criptat)
GLONASS (Rusia): precizie 7,50 metri (public) și 4,50 metri (criptat)
Galileo (UE): precizie 1 metru (public) și 1 centimetru (criptat)
Cele trei sisteme de mai sus au acoperire globală. Mai există pe lume încă alte trei sisteme, care au însă acoperire regională, în zona țărilor care le controlează:
BeiDou-2 (RP Chineză): precizie 10 metri (public) și 10 centimentri (criptat) – va de veni global din 2020
Navic (India) și QZSS (Japonia), ambele cu același grad de precizie: 10 metri (public) și 10 centimetri (criptat)

Am redat aici, pentru comparație, doar sistemele care sunt active în prezent. Pentru cei interesați, în trecut au existat:
– Transit (SUA), activ între 1959-1996: precizie de 200 metri (public) și 20 metri (criptat). Înlocuit cu GPS.
– Timation (SUA), activ între 1967-1996: precizie de 10 metri (criptați) – nedisponibil public, folosit doar naval.
– Tsiklon (URSS), activ între 1967-1974: precizie necunoscută, doar criptat. Înlocuit cu Parus.
– Parus (URSS), activ între 1974-1982: precizie necunoscută, doar criptat. Înlocuit cu GLONASS.
– BeiDou-2 (RP Chineză), activ între 2000-2012: precizie de 100 metri (public) și 20 metri (criptat). Înlocuit cu BeiDou-2.

Utilizarea publică este gratuită, disponibilă oricui deține un device care poate recepționa semnalul uneia sau mai multe constelații de sateliți. Utilizarea criptată este comercială și militară, destinată comercial marilor companii care au nevoie de un grad de acuratețe mult mai mare în materie de precizie și sunt dispuse să plătească pentru servicii de o calitate superioară. În rest, pe micul utilizator, dacă îl vede cu 10 metri mai încoace sau mai încolo, nu este o problemă, dar când vine vorba de echipamente de mare precizie, astfel de distanțe contează. De exemplu, un avion ghidat de un turn de control sau o mașină agricolă care, pusă pe pilot automat, poate intra într-un șanț.

Cum îl utilizăm noi
În ceea ce ne privește pe noi, micii utilizatori, întâlnim cel mai des serviciul de geolocație în navigatoarele autovehiculelor, în laptopuri, în telefoanele mobile, în tablete (ca să le enumăr în ordinea cronologică a apariției lor). Atât de cunoscut și larg răspândit este sistemul american GPS încât termenul ce definește un jucător din piață a ajuns să definească orice obiect din acea categorie. Ceva similar cu “adidas” în loc de “pantof sport”, “xerox” în loc de “copiator”, “scotch” în loc de “bandă adezivă”, “PC” în loc de “mașină computerizată de lucru” sau mai simplu, franțuzescul “ordinator” (“PC” era numele sub care compania IBM și-a denumit computerele lansate în anii ’80), “walkman” în loc de “player audio portabil” (lansat de Sony)… iar lista poate continua cu termeni mai obscuri, care nu îmi vin acum în minte. Așadar, ne ghidăm în călătorii după “ce zice GPS-ul”, fără să știm că poate ne-a ghidat pentru câțiva zeci de metri GLONASS-ul.

Ca avantaje tehnice, dincolo de precizia mai mare, se numără faptul că acoperă fără probleme Nordul Europei (unde GPS) are probleme. Plus că, fiind o constelație europeană, unii sateliți au numele unor copii din țări membre UE, iar un satelit se numește “Irina”; ca element sentimental, dincolo de specificațiile tehnice.

Așadar, pentru micul utilizator norocos că în afară de GPS și – uneori – GLONASS mai are acum și Galileo în telefon, vestea este bună, deoarece precizia va fi de acum mult mai mare. Fiind operațional, asta înseamnă că receptori de Galileo se vor găsi pe viitor în următoarele modele de telefoane. Vestea proastă este că astăzi, se găsește în prea puține. Au fost puțini producători care s-au gândit să introducă receptoare Galileo în smartphone-uri înainte de activarea sistemului. La data publicării acestui articol, Galileo există pe următoarele modele:
Apple: iPhone 8 / iPhone 8 Plus și iPhone X (GPS, GLONASS, Galileo și QZSS)

Asus: Zefone 4 (GPS, GLONASS, Galileo, BeiDou-2)
Google: Pixel 2 / Pixel 2 XL (GPS, GLONASS, Galileo, BeiDou-2)
Huawei: Mate 9, Mate 9 Pro, P10, P10 Plus și Mate 10 Pro (GPS, GLONASS, Galileo, BeiDou-2)
Meizu: Pro 7 / Pro 7 Plus (GPS, GLONASS, Galileo, BeiDou-2)
Nokia: Nokia 8 (GPS, GLONASS, Galileo, BeiDou-2)
OnePlus: OnePlus 5 (GPS, GLONASS, Galileo, BeiDou-2)
Samsung: Galaxy S8 / S8+ și Galaxy Note 8 (GPS, GLONASS, Galileo, BeiDou-2)
Sony: Xperia XZ Premium (GPS, GLONASS, Galileo, BeiDou-2)

BQ: Aquaris V, Aquaris V Plus, Aquaris X, Aquaris X Pro și Aquaris X5 Plus (GPS, GLONASS, Galileo)
LG: V30 (GPS, GLONASS, Galileo)
Motorola: Moto X4 (GPS, GLONASS, Galileo)

Vernee: Apollo 2 (GPS, Galileo)